Prin șușoteala boarei lenevite,
Se zbate-n sânul somnului de-amiază
O frunză, toropită de o rază.
Din vise lungi, în gene răsucite,
Cu aripi verzi peste tăceri planează
Și umbra ei începe să palpite.
Prin șușoteala boarei lenevite,
Se zbate-n sânul somnului de-amiază.
Ca din seninul clipelor, cutează
Un nou zefir, cu plete despletite,
Să-i treacă frunzei, peste trup, ispite,
Iar visul ei se-nvoaltă și vibrează
Prin șușoteala boarei lenevite.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: