Adevăratul martir român:
Atâta minciună, toate epocile de după Eminescu au acoperit crima, pentru că nu este crima înfăptuită de un regim, ci este crima înfăptuită de un tip de regim. Iar regimurile românești, ca un făcut, toate au același numitor comun: sunt reprezentate de pitecantropi, de indivizi fără conștiință, cu retarduri mintale accentuate, care au privit acest popor și l-au tratat fără excepție, ca pe o cireadă. Iar români ca Eminescu sunt prea valoroși, deci periculoși și incomozi pentru impostorii ce se simt atât de mărunți și neînsemnați pe lângă ei, încât nu au altă soluție decât să-i suprime. Și o fac murdar și laș, să nu cumva românii să-i martirizeze. Să nu le fie teamă, clerul românesc nu martirizează oficial decât călăi. Iar românii de mult nu mai contează, pentru că de secole tratați ca o cireadă, au devenit deja o cireadă.
...
Rămâi acolo!
...
Te tot citesc și nu mă satur de-al versurilor tale cânt
Tu, coborât dintre luceferi ne-ai fi cuvântul din Cuvânt,
Erai prea mult pentru călăii care-n umbra lor pândeau
Să te scoată fără viață din lumea pe care-o stăpâneau!
...
Iar în cercul lor prea strâmt pentru sufletul tău mare,
Au complotat pigmeii minții sub ce chip să te omoare
Și-au hotărât că tu fiind pentru veacul lor prea bun,
Omorul lor să-și potrivească, tu să mori ca un nebun!
...
N-a contat că-n lumea lor joasă, pervertită, strâmtă,
Ai coborât din cerul sfânt ne-ai fi cuvântul ce cuvântă,
N-a contat că niciodată ca tine-n lumea lor n-a fost,
Cum n-a contat că pân-la tine neamul ăsta n-avea rost!
...
Te-au ucis ca pe-o oglindă ce le-arăta cât sunt de jos
La fel cum au făcut aceia ce l-au ucis pe Hristos,
Cei ca voi n-au loc în lumea ce se tăvălește-n tină
Iar de-atâta întuneric, lumea nu mai vrea lumină!
...
Ai venit degeaba între cei ce și-au pierdut esența,
N-ai fost pe măsura lor și n-au suportat diferența,
Să nu crezi că vremea ta e altfel decât cea de-acum,
E-aceeași putreziciune, dar mai stropită cu parfum!
...
Și de te-ai gândi de-acolo că mai ai ceva de spus,
Nu coborî dintre luceferi, rămâi mai bine-acolo sus
Nevoie am avea de tine, de forța din cuvântul tău,
Dar, din nou dacă te-ai naște, aici te-ar omorî din nou!
...
Nu contează pentru ăștia c-ai fost cel mai bun român,
Atâta vreme cât nu ești parte-n cercul lor mărunt,
Chiar de te-ai născut la noi ne-ai fi cuvântul din Cuvânt,
Corifeii nopții minții doar asta spun: c-ai fost nebun!
...
Chintesența acestui neam nu este niciun voievod, niciun rege, niciun sfânt.
Este Mihai Eminescu!
Fără el, românii sunt o cireadă.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: