Sunt clavirul vibrând aria toamnei.
Respir rodul mocnit de truda verii.
Lacrimi din prună sau vița puterii
Le-aduc prinos la vrăjile „Doamnei”.
Șirete sclipiri din vinete coapte
Cunună simțirea cu farmece negre,
Descind hotărâți și ne smulg din tenebre
Ardei cu roșul iubirii, în fapte.
Parfum de păcat pun merii în unde,
Zemoasele pere țin setea departe,
Duc frunze căzând misterul din moarte,
Mări ruginii, firea vor s-o inunde.
Din aer, din țărnă strâns-au sub coajă,
Mingi verzi, arome și leacuri la sete,
Răgușesc în boscheți, greierii-n cete,
Oamenii-s beți de-a roadelor vrajă.
Dusă-i ciocârlia și-n golu-i din cer
Se-mpletesc nostalgii însingurate,
Cu limbi de-aramă toamna-n piepturi bate
Acuzând bogăția că-i vis efemer.
Lacrimi de prună și "poarta visării"
Zâmbesc dilatate din magic pahar,
Pun muze pe frunți atingeri de har,
Inimi zvâcnind ca valurile mării.
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: