Sunt prizonieră-n propria mea viaţă,
Cu lanţuri grele prinse de picior
Şi totul pare-a atârna de-o aţă.
Mai am puţin sau îmi doresc să mor?
Sunt un cocor ce nu ştie să zboare.
N-am vrut să-nvăţ atunci când s-a putut.
Simţeam încet cum totu-n jurul meu dispare
Credeam că doare, însă n-a durut.
Sunt pasărea pe sârma cea spinoasă
Şi cale nu-i acum să mă întorc.
Voi merge drept, cu ochii închişi spre casă,
Sau… voi cădea de nu-i de mine loc.
Sunt curcubeul ce nu-l vede nimeni
Deşi apare după multe ploi.
Uitaţi-vă din când în când la mine.
Sunt om şi eu, şi vreau să fiu cu voi!
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY
Detalii poezie:
Distribuie pe: