Resemnarea Terrei

luni, 24 martie 2025

Au scris voința noastră zeii c-o peniță
Ce-ntunecă vederea cu risipiri de tuș,
Planeta noastră-i veșnic orbită muceniță,
Cerșind mereu canoane, cu palmele căuș.

Ridică schilav brațul din gunoi, uscatul,
Și îl coboară-n geamăt în otrăvite ape,
Copil bolnav e Terra, distrusă ca soldatul
Ce se îneacă-n mlaștini de glonț voind să scape!

Azi trântori și-arahnide ne putrezesc ființa,
Meteoritic pierdem destinul îngeresc,
Plebeii, tot mai mulți, pe rând își pierd credința
Că vor gusta dreptatea în ”raiul” omenesc!

Pe cer dreptunghiular ni se perindă zeii
Ce-ascultă de sibile cu tot mai scurte fuste,
În legi sunt tot mai rare florile scânteii,
Iar lupi flămânzi își urlă ororile vetuste!

O viață prin hățișuri strunit-am mereu frâul
Pe murgul ce mă poartă în goană spre apus,
Mai zăbovesc pe culmi, să nu-mi apropii râul,
Cu barcagii ironici de cât în saci mi-am pus!...

Din steaua noastră dispare peruzeaua,
Hapsână noaptea, zilei nu-i mai face parte,
Parcă nici murgul meu nu-și mai dorește șaua,
Povești cu Sfântul Graal nu poposesc în carte...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.