Regăsire

marți, 02 mai 2023

În iureșul acestor vremuri triste,
Când poți găsi orice de cumpărat,
Să stai o clipă la taifas cu viața
Și să iubești din suflet e ciudat!

Dar liniștea în suflet nu-i o marfă
Și nu-i strigi prețul ca la aprozar,
Căci, dacă faci abstracție de lume,
Iubirea pentru oameni e un dar!

Nici tu nu te dezici total de vremuri
Și-mi pare că te prinde minunat,
Iar, când pășești în lumea asta strâmbă,
Ești o regină-n propriul ei regat!

Și te iubesc așa cum ești, absentă,
Lucid că meșteresc la propriul rău,
Când tu, voind să știi părerea lumii,
Privești distrată peste capul meu.

Cobori privirea pentru vagi clipite
Și din înaltul tău nepământesc,
(Pavat cu sentimente irosite),
Trimiți săgeți în raiu-mi omenesc!

În gesturi pui amară ironie,
Doar ochii tăi îmi spun că m-ai iertat,
Ca de-o copilărească nebunie,
Să te iubesc în felu-mi, demodat.

Dacă m-aș pune pe potriva lumii,
Ar trebui să fug ca de păcat,
Dar, pentru mine-i sfântă sărbătoare
Să te iubesc cuminte și curat!

Nu mi-e că pierd când trec în veșnicie,
Nici aură, nici aripi îngerești,
Iubindu-te, trăiesc și nu m-atinge
Nimic sfințit de vrerile lumești.

Nici nu mă tem că la procesul vieții
Mi se va da verdictul, vinovat,
Căci, prea adânc te-am încrustat în sine-mi,
Să mai consider asta un păcat!

Hai, razi și fii ironică, pierdut-o,
Seninul tău mă face fericit!
Distrează-te, sau fă ce vrei cu viața,
Dar eu, iubindu-te, m-am regăsit!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.