Rădăcinile uitate

Autor:Aurora Cristea


Adăugat de: roryta

joi, 19 iunie 2025

Prin orașul pustiu de cuvinte,
Unde timpul tresare tăcut,
Se aud amintirile sfinte
Ale unui timp odată pierdut.

Memoria curge-n tăcere
Ca un clopot de strigăt-n amurg,
Iar durerea, cu pași de tăcere,
Își preface ecoul în burg.

Pe sub frunze uitate de toamnă
Se strecoară regăsirea ușor,
Ca o mână ce-n somn te îndeamnă
Să te-ntorci iar la primul fior.

Frica-i o ceață ce pleacă,
Adâncul nu pare prea greu,
Când o rază timidă se joacă
Pe obrazul tău palid, de zeu.

Iar din solul ce pare uscat
Rădăcinile cresc fără teamă,
Și-noi renaște un suflet curat
Pe care dragostea o cheamă.


vezi mai multe poezii de: roryta


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.