Răbdarea e virtutea plină de-ndrăzneală,
care-ți deschide poarta către eternitate,
privește bine lumea, nu vezi cât e de goală,
cum merge ea-n neștire, cu totul către moarte?
Să nu îți plângi de milă de te lovește viața,
s-ar bucura mișeii când te-or vedea plângând,
cu cât îți e mai greu, cu-atât să-ți râdă fața,
să nu-ți audă nimeni sufletul strigând!
Ai fost înfrânt de viață că ăsta-i rolul ei
în jurul tău sunt lupii ce-așteaptă să te rupă,
tu știi că lumea asta e plină de mișei,
ce nevrând să te-asculte, urechile-și astupă!
Ridică-te de cazi și du-te mai departe,
nu lua în seamă lumea și-a lumii clevetire,
toți suntem ai morții, să nu te temi de moarte
că doar acolo-n moarte, e-a vieții împlinire!
Tu lasă lumii lumea, privește doar spre cer,
încrede-te în soartă și rabdă-ți neputința,
că lumea asta piere, așa cum toate pier
și numai prin răbdare primi-vei biruința!
Acum milioane de ani, magma, o substanţă fierbinte şi lichidă, a format Pământul. Apoi magma s-a răcit treptat la suprafaţă şi s-a transformat într-o crustă solidă. Pământul însă nu s-a răcit niciodată, în interior încă se mai află magmă.
Citate şi Maxime:
Ştiinţa nu e decât arta de a făuri iluzii adevărate. Carl Gustav Jung
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: