Rana visului de moarte

Autor:Lorena Craia


Adăugat de: lorena.craia

joi, 10 octombrie 2019

stau copiii resemnați
pe o bancă
ȋntr-un parc
şi își caută lumina
zilelor care-au trecut
oare-a cui mai este vina
dumnezeului lor mut?

trece parcă
dimineața
cu nălucile perechi
o biserică de paie
se dezbracă-ncet de straie
până-n clopotele vechi

şi copiii resemnați
care-şi caută lumină
sorb ușor din luna plină
măduva de condamnați
la această agonie
o iubire de morfină

muguri zdrențuiți de vânt
se înghesuie-n ruine
şi din neguri parcă vine
raiul iadului meu sfânt


25 februarie 2018, Constanţa


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

"Raiul iadului meu sfânt"
Doamne ce mi-a zdrențuit sufletul această poezie!
Ina M.
luni, 21 octombrie 2019