Pustnicie
...
Urcă bătrânu-n pas domol
Respiră sacadat și greu
Oasele bătrâne-l dor,
Mai e mult până pe culme
Unde-l așteaptă Dumnezeu
Departe de pierduta lume.
Bate-un vânticel ușor,
Înmiresmat, primăvăratec
Peste bătrânul înțelept
Și singuratec!
...
A plecat. Ce să mai facă,
În lumea goală și opacă
Rămasă fără veșnicie,
Când totul e zădărnicie
Și nimeni nu vrea să fie
Ci doar să pară ca să placă?!
...
A plecat, dar știe bine
Că-i pe drumul cel mai greu
Și nu va da de Dumnezeu
Ci, în geana zărilor senine,
Sub frânturi de curcubeu,
Se va regăsi pe sine!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: