Prizonierii

joi, 18 iulie 2024

Prizonierii
...
Lasă totul și urmează-ți calea aleasă de destin
Căci destinul e cel care urzește planuri pentru tine
El e cel ce-ți pune-n față numai ce ți se cuvine,
Tu, primește-le pe toate ca pe-un dar unic, divin!
...
Se poate să-ți placă multe dar nu le poți avea pe toate
Că așa-i legea divină, primești doar strictul necesar,
Prea multă strânsură strică, nu te zbuciuma-n zadar,
Căci oricât de multe ai, nimic nu iei după moarte!
...
De strângi în viață mult mai mult decât ai putea tu duce
Vezi că-ntreaga ta strânsură se va schimba într-o cruce
Pe care la un moment dat o vei simți atât de grea,
Că nu vei mai putea s-o duci și te vei prăbuși sub ea!
...
Iar dacă nemulțumit vei spune că n-ai făcut vreun rău,
Că pentru ce-ai agonisit ai muncit în mod cinstit,
Eu îți spun că nu strânsura este-n viață scopul tău
Și nu contează cât ai strâns, ci numai cât ai dăruit!
...
Acum ești bine, în putere și crezi că toate-ți se cuvin,
Dar vremea trece, și deodată constați că mai ai puțin.
Mai ai puțin din drumul vieții și-n urma ta de vei privi,
Vei vedea că s-a scurs viața și n-ai apucat a trăi.
...
N-ai apucat a trăi lăsându-te pradă minciunii,
Ce spune că doar aici se consumă viața-ntreagă,
Dar asta n-o spun înțelepții, ci o spun numai nebunii,
Aceia care ca și tine nici n-au dorit să înțeleagă
Faptul că sunt prizonierii neștiutori ai stricăciunii!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.