Pregătirea
...
Tot ce-am visat vom fi poate vreodată,
Deși atunci de mult în viață n-am mai fi,
Că ne-am născut și viața ne-a fost dată,
Ca să-nvățăm trăind, doar a muri!
...
Din lutul prins în răsuflarea sfântă
Ființa muritoare s-a ridicat spre stele,
Acolo unde, mult dincolo de ele,
Spera să-audă Cuvântul ce cuvântă!
...
Acolo-n spațiu, lui i-a răspuns tăcerea,
O tăcere-adâncă, fără de sfârșit,
Și-acum se zbate, cătând în el puterea,
De-a deveni Cuvânt, perfect, desăvârșit!
...
Întreaga-i viață, cu zilele-i puține,
El trebuie să moară, doar ca să renască,
Și renăscut apoi, să-l întâlnească
Pe Cel ce nu e-n stele, ci adânc în sine!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: