Povestea iei

vineri, 03 iulie 2020

Trăia în lumea apelor, pe-un plaur
Și nu avea, din lumea de afară,
Decât un gust ce i-a făcut amară
Povestea scrisă-n in, cu fir de aur.

Era doar o cămașă-n dar primită
La ziua ei, demult, în tinerețe,
Atât de simplă, dar de-o frumusețe
Ce merita, cu fir brodat, sporită.

Nici ea, nici el, acel ce-o dăruise,
Nu reușeau, din munca lor, s-adune
Destul cât ia ei să încunune
Cu stilizări ce-i apăreau în vise.

Erau din viața ei: trăiri, momente,
Dorințe chiar, visare și magie,
Erau atâtea! – nu putea să știe
Și nu avea, pe-atunci, presentimente.

Când el s-a dus, lumina bucuriei
A dispărut, dar firele de aur
Au susținut-o-n viața pe un plaur,
Cu străluciri ce spun povestea iei.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.