Povestea devenirii

joi, 29 ianuarie 2026

Povestea devenirii
..
Urc o cărare-abruptă
În fiecare zi,
Cărare ce nu-i scurtă
Cum îmi părea a fi.
…
Mai e până la culme
Mai e destul de mers,
Acolo sus e-o lume,
Un colț de univers.
.
Am armele din piele
Sandale cu șiret,
N-ajung în vârf cu ele,
Se rup, încet, încet.
.
Voi continua să urc
Chiar dacă obosesc,
Iar norii îmi aduc
În gând: să mă opresc.
.
Dar eu merg și iar merg
Căci mersul mi-este scopul,
Chiar dacă nu-nțeleg
De ce-i acolo locul.
.
Cine mi-a pus pe culme
Pe drumul dumirii
Povestea devenirii,
Mi-e foarte greu a spune.
.
Dar, nu mă las bătut,
Oricât mi-ar fi de greu,
Că-n mine n-a tăcut
Harfa lui Orfeu.
Și-ntr-una o ascult.
.
Din piatră îmi fac treaptă,
Calc piatră peste piatră,
S-ajung, unde m-așteaptă
Un foc, un scut din aur,
Niște sandale bune
Din aur făurite
Și-o sabie din aur,
Când nori or să s-adune,
Să-nfrunt pe Minotaur.
.
Dar nu am să-l înfrunt
De stă în drumul meu
Și n-am să-i sap mormânt
Mai degrabă-i cânt
Cântecul lui Orfeu,
Și am să-i spun ușor
Eu, n-am să te omor,
Căci tu, de fapt ești eu!
.
Nu vreau aripi de zbor
Răsplată de omor.
Acest ego lumesc
Vreau doar să-l îmblânzesc
E tot ce îmi doresc,
La culme când ajung
Pe drumul ăsta lung.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.