Poti pierde ceva ce niciodata nu a fost al tau

Autor:Azoitei Stefania


Adăugat de: Azoitei Stefania

luni, 26 decembrie 2016

Ţi-e dor vreodată de firele de nisip ce-mi curgeau din păr când îţi treceai degetele prin ele?
Dar de surâsul de foc, de vară, de viaţă, ce mi-l implantai în minte?
Şi amintirile de seri amorţite şi nopţi de grele răsărituri cui i le laşi?
Nu vreau custodie pe ele, căci eu le-am achitat.
Am suferit în parte egală pentru fiecare dintre cele menţionate mai sus
Şi vreau să ţi le las ţie moştenire …căci altă zestre de adio n-am.
Doar râuri de soare îngheţate şi flori mărunţite prin buzunare murdare,
Nisip clandestin adus de departe şi tinut in borcane sparte .
Ţi le las pe toate, Soare, să i le dai lui într-o altă vară, într-un alt an sau alt anotimp,
Când viaţa de mine nu o s-o mai doară şi va fi rece şi cald pentru un timp ,
Iar de florile mele albastre va uita, căci toţi suntem sortiţi pierii.
Şi ştiu că nu va înţelege, căci e puţin de gândit şi în mare parte anost,
Dar eu vreau să asigur omenirea că da,
Poţi pierde ceva ce niciodată al tău n-a fost.


vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.