Poem V

sâmbătă, 18 noiembrie 2023

Precum puii de căprioară - fiecare la cuibul lui;
Tot așa și eu, iubito, mă apropii de brațele tale mici...
Bucuros că te am, calc din nou în același loc
În care ai pășit și tu,
poate, poate, urma ta, se va contopi într-un fel sau altul
cu pasul meu și vom deveni inseparabili.
Atât despre tine, cât despre mine deja știm amândoi faptul că plâng
când nu mi te am alăturea -
Și râd când te întrezăresc printre amintiri.
Nu misterul face lumea să cânte și
Nici ascunzișurile cele mai din urmă
Nici inima care bate aidoma unei tobe la paradă
E inexistent sentimentul atunci când lipsește,
Cu desăvârșire,
Adevărul.

Avem multe de vorbit, avem de pus la cale multe
Regii își construiesc imperii
Noi ne construim, împreună, morminte reci și goale
Noi avem înainte de toate
Mâinile care se ating
Degetele care se sărută
Și palmele care se unesc.
Noi avem liniștea unui lac
Găsit în fundul pădurii, pe care
Doar, din când în când, îl turbură adierea vântului
Sau, poate, frunza salciei plângătoare.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.