Tiberiuvizitiu - creaţii proprii

Tu ești pentru mine ca o sărbătoare -
Ca o Duminica Mare.

Tu simți tot dinadins -

Ca viermii ce tăbară într-un hoit din șanțuri -
Așa m-ai prins, frumoaso, în ale tale lanțuri,

Ai pus sărutul tău cu spurcăciunea,

Precum puii de căprioară - fiecare la cuibul lui;
Tot așa și eu, iubito, mă apropii de brațele tale mici...
Bucuros că te am, calc din nou în același loc
În care ai pășit și tu,

Dar spune-mi tu, femeia, când pune gheara-i aspră.
E cale de întors, să nu te pedepsească?

Se cade, în tăcere, ca sclavii în frânghie

Să ne-ntâlnim, frumoaso,
La margine de doruri
Și să-ți presar pe spate
Săruturi și amoruri,

Să nu aud de despărțire, nici de-ntinare să n-aud,
Tot ce a fost atunci, pesemne, ca frunza-n vânturi s-a pierdut?

Și se mai spune, înc-o vreme, s-a depărtat, pe veci, e dusă,

Cu gura mea, care-a mușcat,
Din sânul tău, cel alb și greu
Și cum tu îmi sopteai mereu:
- Esti amuzant!