Pâlpâie o lumină

duminică, 28 iulie 2024

Trestii se-nchină pe-un mal de nămol,
Iar ochii-mi petrec pământul salin;
Pe-un colț de țărână dormea un simbol
Domol, cu corp mitic, calin.

Cetăți aurii și-un nor alb mă scaldă.
În minte-mi coboară cenușa din urne;
E beznă-ntre noi, ard planuri nocturne
Iar ziua se-așază pe degete, caldă.

Pe sub zorii de foc sclipesc ochi de zeiță
Gazdă chiabură și schimbări de macazuri;
Cutremur în straie cu ciucuri de viță
Și corbi vineții rup fâșia de lazuri.

Scot frâie din versul albastru-cerneală.
De vânturi, de trestii de tot mă despart;
Ard focuri rubinii pe barba-ți ireală
Sunt flăcări aprinse și ulciorul e spart.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.