Plouă. Vrei să ascultăm ploaia?
Va fi ca într-o poveste
în care noi suntem
personajele principale.
Tu - o prințesă preschimbată
într-o pasăre fără aripi;
Eu - un prinț
al visurilor fără apus.
Ascultăm cum picăturile aprind
doruri în inimile noastre.
Ni se pare că devenim
două fire de iarbă
care pipăie tainele cerului
precum coarnele melcilor.
Auzi? S-a oprit ploaia.
Și nu mai știu dacă razele
soarelui sau șoaptele tale
îmi luminează cărarea
printre tăceri...
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: