Vasile Toma - creaţii proprii

Plouă. Vrei să ascultăm ploaia?
Va fi ca într-o poveste
în care noi suntem
personajele principale.

Mâinile noastre se caută
ca niște rândunele
cuprinse de frenezia
întoarcerii la cuiburi.

Vine o vreme când îți cauți
urmele copilăriei
printre țipetele împietrite
ale caselor, printre pașii

Nimic nu poate fi mai trist
decât singurătatea;
nici măcar lacrima izvorâtă
din neliniștea dorului -

Uneori îmi pare că florile
și flăcările sunt melancolice;
alteori - că se bucură.
Caut să înțeleg cât e vis

Uneori îmi închid ochii
ca să te văd mai bine -
așa cum văd flacăra zorilor
în adâncul de piatră al nopții.

Dincolo de singurătate
poate că nu există
decât o mare liniște.
Cineva ar spune că acolo

Am privit ghioceii
și deodată m-a tulburat
mireasma luminii.
Am privit pietrele

Dacă viața ar fi o poveste,
atunci aș vrea să fiu pasăre
sau mireasmă de floare
sau rază de soare -

Când sunt cu tine, soarele
uită să mai apună
și îndulcește, cu pescărușii,
crepusculul mării.