Am privit ghioceii
și deodată m-a tulburat
mireasma luminii.
Am privit pietrele
și am simțit
cum mă poartă în basme
umbra tăcerii.
Am privit stelele
și m-a înfiorat
până în amintiri -
freamătul visurilor.
Acum îmi privesc inima
și înțeleg că poate înflori
numai în inima ta;
și că doar dansul lor
poate face ca timpul
să pară ușor ca un fulg
dintr-o aripă de înger...
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: