Plânge floarea cu petale în a toamnei ingerință

miercuri, 05 noiembrie 2025

Plânge floarea cu petale în a toamnei ingerință
iar în inima-mi mai moare primăvara-n neputință
doar de vară-și amintește, de toți pescărușii ei
de al zborului ființă, de al valului ce-l iei

și îl duci la tine-n munte, într-o peșteră sculptată
unde-ascunzi pene din aripi ce mi le-ai născut odată
dar acum le smulgi cu dorul și le arzi pe buza verde
în sărutul mort în frunza ce lumina-și pierde, pierde...

cu izvoarele molcome îndulcești apa sărată
pescărușii să transforme a mea lume minunată
în nisip udat cu lacrimi mă repezi cu stânca frântă
nu e vară în adâncul rătăcit acum în tine... cântă

doar o mandolină, trista ei iubire albastră
în a minții plictiseală n-are loc iubirea noastră
și ecoul se-ntristează când aude-a ta privire
iar din lutul de mătase se renaște în neștire

melodia arvunită de pereții grei de-argilă
tresăriți în stalactite și în zorile cu milă
numai eu, o stalagmită, mai răsar, de dor, în ceață
cu iubirea-mi răstignită, însetată dimineață

ce a soarelui căldură n-o mai simte, n-o mai bea
se hrănește cu o vară ce-are pescăruși în ea
și din ciocul lor mai fură răsuflarea înzburată
culegând pană cu pană din a soarelui surată

luna, ce renaște-n mine stele și sclipiri de rouă
redând aripilor noastre șasele răpit în nouă
și-ntr-un crater mă ascunde, peșterii de pe pământ
cu un haos îi răspunde, cu același ros cuvânt

nu te pierde în uitare, nu fugi în iarba scundă
fii un pescăruș pe mare, fii cea mai frumoasă undă!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.