Poezii despre Toamna:

E toamnă și plouă rugina din pomi...
Bacovia- n suflet tristeți îmi imprimi!
Cu capul plecat de-atâta povară
Privești frunze moarte, a mia oară.

Țesături criptice-n
Fibrele vremurilor,
Dau frunzelor
O înfățișare misterioasă

Sub plopul ce-a încărunțit
De frigul ce repede-a venit
Lumina nostalgiei toamnei
Reflectă chipul unei doamne.

Bate vântul dinspre dealuri, aromind cu tescovină,
Frunză arsă și răcoare. Geme satul de strigare
La cules de tămâioasă cu nuri roz, de boabă plină.
- Hai, copchii, să strângem rodul, strigă-un moș de pe-o colină,

pe plaja inundată de tăcere,
urmele pașilor rescriu câteva
versuri stinghere -
imagini oglindite pe

Un zvon tăcut, pestriță agonie,
Înjgheabă sub răsufletul de foale
Al vântului cu brațe lungi și goale
O primă zi de toamnă, cât o mie...

Nerăbdătoare toamnă
Ce nu mai ține seamă
Că azi, în calendar
E luna lui gustar!

Când toamna țese-n galben o altă feerie,
Adâncul dor de viață din clipele-i profunde
Culege zbor de păsări și-n mine se ascunde,
Împrumutând din soare o rază purpurie.

Cerul, spintecat de păsări.
Vântul bate, repede, tare.
Căldura văzduhului mă pătrunde până la oase.
Norii pe cer, în noapte lasă umbre.

Voaluri de ceață -
infatuarea toamnei
pe nevăzute