Poezii despre Toamna:

sclipiri de-octombrie
oglindite-n
ferestre largi, ovale.
provocatoare arpegii

Catedrala!
...
Încep să pice frunze, una câte una,
Cad moarte în țărână, țărână să devină,

E toamnă în cartierul meu,
Iar hainele de gală,
Pe care bunul Dumnezeu
Le ţese cu migală,

pictând
un tril pe-o pagină albă,
întreg universul
e-mpânzit de zboruri;

un cer îndepărtat
oglindește-n
vitrine-
garnisite cu arlechini de pluș,

primele raze de soare
nuanțează
în culori optimiste
trecutele dureri.

E timpul! – spuse ploaia într-o zi
Prin stropii toamnei deveniți mai reci
Decât atâtea gânduri ce-or veni
Când se vor stinge vechile poteci.

Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.

Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.

Toamna timpurie
...
De pe deal coboară cu răsuflările-i reci,
Din nări îi ies aburi și-nvăluie totul în ceață