Poezii despre Toamna:

E toamnă în cartierul meu,
Iar hainele de gală,
Pe care bunul Dumnezeu
Le ţese cu migală,

pictând
un tril pe-o pagină albă,
întreg universul
e-mpânzit de zboruri;

un cer îndepărtat
oglindește-n
vitrine-
garnisite cu arlechini de pluș,

primele raze de soare
nuanțează
în culori optimiste
trecutele dureri.

E timpul! – spuse ploaia într-o zi
Prin stropii toamnei deveniți mai reci
Decât atâtea gânduri ce-or veni
Când se vor stinge vechile poteci.

Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.

Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.

Toamna timpurie
...
De pe deal coboară cu răsuflările-i reci,
Din nări îi ies aburi și-nvăluie totul în ceață

Sonetul frunzei visătoare

Sus, în deal, pe ramul unui fag bătrân,
Flutură, voioasă, frunza încălzită

Eu rămân în lumea mea
...
Nu voi fi judecat de voi,
N-apucați voi acea clipă,