Poezii despre Toamna:

Adio, pică frunza...și rândunelele au plecat...
Dar Toamna, ca o doamnă, doar una a lăsat
Singură pe-un ram in amurg de seară,
Ca soarta - un bătrân, pe banca de la țară...

Toamnă târzie

Cad frunze prin ceaţă,
uscate complet,

Și cade-n fiecare zi câte o lacrimă de ceară
Din crengi maro și pământii, ce se răcesc și-ncep să doară…
Se scurge ceara înghețată către pământul împietrit,
Acoperit cu mare grijă de un covor îngălbenit.

Codrul vorbește despre tine,
când vântul suflă rece,
iar vremea se răzbună,
trăind printre frunze adunate,

Pe alei

Atâta timp, atâta toamnă,
un zbor de frunze ofilite,

Sub mantia ruginie
de Liliana ROIBU

Își scutură toamna universul, iubite!

O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul și zăpada vin îndată.

BĂTRÎNĂ TOAMNĂ


Chipul ți-l văd un pic cam veșted,

Ce se ascunde-n fiecare picătură
Când sub povara densă, nori gemură,
Şi scuturaţi de friguri şi tristeţe
Îşi plâng ades trecuta lor nobleţe?

Iarăși începe cerul să plouă,
E dimineață și-afară e pustiu
Și vine din nou ora două,
Când îmi este greu să scriu.