Poezii despre Toamna:

Toate toamnele zburară

E noapte de iarnă.
Hăuri negre din ceață

depărtate acorduri
de chitară
alină durerile…
din semiton în semiton,

Trista doamnă
...
Toamna bate-ncet la ușă,
I-am făcut loc într-o firidă,

Nu e nici o floare
atât de frumoasă
ca brândușa de toamnă
deschisă întrebător

Doar o toamnă
...
Se repede-n lume toamna precum zeii din Olimp,
Groase păture de nori încețoșează cerul zilei,

Se ascundeau în pliurile nopții,
nedeslușite și părând mai reci
decât un gând pe lângă care treci
cu pași tăcuți, ce nu se-opresc în loc,

DUMINICĂ DE TOAMNĂ
Autor✍Mitică Rusu

Duminică de toamnă friguroasă

Străluceau pe ape zâmbetele Toamnei,
Zâna care-mbracă viața în culori
Vii și nevăzute în singurătatea
Ce provoacă-n suflet valuri de fiori.

S-a lăsat tristețea ca o ceață grea,
Aducând a brumă, a coșmar pornit
Spre o lume-aleasă pentru-a înșira
Pași de noapte aspră-n visul chinuit.

Degeaba

Seara asta pare caldă,
cu stele-atât de apătoase,