Seara asta pare caldă,
cu stele-atât de apătoase,
n-au strălucire și n-au foc,
aș face iar cu ploaia troc,
să-i dau și florile rămase
din umbra pomilor tăcuți
și toamna ca ofrandă.
În apa nopții luna-și stinge
tăcută, razele-i de foc
zăcute-n stropi umili de sânge,
iar timpul parcă și el plânge,
degeaba fac cu ploaia troc.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: