Plecarea
...
Nu voi lacrimi și doliu
Nu voi sicriu bogat
Nu voi deloc sicriu,
Ci ars la crematoriu,
Să fiu evaporat.
..
Nu voi nici nemurire
Asta-i o-nchipuire,
Nu voi nici înviere
De ce-aș dori-o oare?
Mi-ajunge cât mă doare
Și nu mai am putere.
Pentru așa durere
Eu nu mai am răbdare.
...
În cerul orb și surd
Eu nu mai cred, deloc,
Să creadă cei ce au
De la cer, noroc.
...
Să creadă cei bogați
Ce n-au dat de greu
Căci tot sunt răsfățați
De-un așa zis dumnezeu.
.....
Nici măcar mormânt
Nu voi să am aici
Pe-acest infam pământ
Fermă de măscărici
Pentru îngrășământ.
...
Nu voi sicriu bogat
Nu voi sicriu deloc,
Mă vreau ars în foc
Să fiu evaporat.
...
Celor ce le-am greșit,
Mă iartă deci îi rog,
Sper doar ca-n infinit
Să nu mai fiu olog.
Nu mor c u-adevărat,
Căci nu există moarte,
Ci plec a spre-fi-mpărat
În lumea mea, departe.
...
Pe cei ce regretați
Acolo, cât de cât,
Vă rog măcar atât:
Voi să nu mă uitați!
...
Povestea mea, iubiți menestreli,
E ciudat de banală,
Ea s-a născut din câteva adieri
Și-o rătăcire a vântului, pală.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: