Autor:Octavian Cocoş
Adăugat de: Octavian
miercuri, 19 octombrie 2022
O să plec și-o să te las, Deși inima mi-e grea; Vreau să-mi iau doar bun rămas Și să merg pe calea mea. Nu-mi cere să mă opresc Ăsta e destinul meu, Nu e chip să-l ocolesc, Că mi-e dat de Dumnezeu. La ce bun să mă mai cerți, Să mai plângi, să mai suspini? Știu că nu o să mă ierți Și-o să fim ca doi străini. Însă până când vom fi Tu bătrână, eu bătrân, Chiar de nu ne vom vorbi Amintirile rămân. Și poate într-o altă viață Ce cu mine-ai s-o petreci Îmi vei spune verde-n față Că e rândul tău să pleci.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Corpul uman are 206 de oase
Admiraţie. Respect neprefăcut de neputinţa ta. Ovidiu Oană
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: