Iubirea e-un trandafir
ce-n timp pierde din petale
dacă nu știi să-l îngrijești...
Cu fiecare vers,evadat din mine,
voi proteja trandafirul iubirii mele
păstrându-i prospețimea
și frumusețea lui...
Cu fiecare zâmbet am să-l luminez,
cu fiecare dor am să-l întăresc,
cu fiecare melodie am să-l ascult,
cu fiecare lacrimă am să-l spăl,
să-mi păstrez fericirea
de-al avea și proteja...
Din visul sufletului meu
nu va lipsi
trandafirul viu și miresmat
ce a clădit ziduri timpului
pentru a nu-l scutura
din primăvara sufletului
în care totul inflorește
indiferent de anotimp
și de evoluția clepsidrei mele...
De sfânta lună mângâiat
și de soare luminat
trandafirul iubirii mele
daruri misterioase
și neprețuite îmi va oferii
atât cât voi trăi,
cu drag îl voi îngriji
și prețui,asemeni unui altar
pentru că-mi dăruiește încredere,
speranță și iubire.
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Detalii poezie:
Distribuie pe: