AlbAtros - creaţii proprii

Îngemănând a ziua
m-am trezit dintr-un vis,
se făcea că pluteam aiurea
peste o mare întinsă,

În lină legănare se-nalță-o adiere,
vine peste dealuri,văi,câmpii
și-alunecă spre mine cu alintata-i
miresmă de iarbă,flori și vise...

Tu,femeie
rouă peste flori,te îngemeni
în mamă,soră,fată,bunică,
soacră și prietenă...

Să alergi pe sub zarzării înfloriți,
să auzi cum fredonează poezia,
să simți balada gândurilor,
să vezi cum tremură sufletele,

E primăvară iar,
covor de tămâioare parfumate
îmi este sufletul,
florile de zarzăr și corcoduși

Prin zumzetul
zarzărilor înmuguriți
am început a croșeta,
din albul pur

Nu mă întreba ce zbateri port în suflet,
nici ce pricini au,
vezi doar ce-mi lipsește
și mai ales nu mă întreba dacă sunt fericită,

În visul meu, pusesem mâna pe un abecedar,
un altfel de abecedar, din întâmplare
dacă întindeam mâinile transformate-n aripi
puteau atinge stelele ce ascundeau în sclipirea lor

De-aș fi simțit
că vei veni la mine-n suflet
puneam numaidecât
un covor de flori sub tălpi

Când cerul este înstelat
și luna strălucește
te aștept sub razele ei
să plutim prin vise.