AlbAtros - creaţii proprii

Precum un om,
fără de zăpadă,
pe gânduri stau,
în vremea care trece

În pomulețul meu din suflet
în preajma Sărbătorilor de Iarnă
cad stele,precum clopoțeii
ce au un clinchet pătrunzător

În spațiul decorat
de sărbători,
cu atâta dragoste,
n-am uitat să-mi decorez

Tu,preacurată rază,
ce mereu cobori din stele,
luminându-mi calea sufletului
ascultă-mi ruga:

În sufletul meu
este mereu primăvară
dar iubesc iarna de afară...

Îngerul meu,
am o mică nelămurire...

De ce tăcerile au vocea

Desculță
prin cântec de ploaie
pe margini de lume
prin ceas trecut

Orice dar
de m-ar aștepta,
nu va fi mai frumos
și luminos

În fiecare an
spiritul Crăciunului
ne îndeamnă să fim mai buni
mai înțelepți,

Când doi oameni se iubesc,
se naște o stea,
care se transformă
în una căzătoare