AlbAtros - creaţii proprii

Dedic această poezie celor care cred
că romanticul e un nebun...
Eu sunt romantică,dar nu-s nebună!:)
Sunt un suflet visător,prin miile de suflete

Ce-ți dorește inima??

Poate-o ceașcă de iubire...
să scapi de singurătate

Am crezut mereu
în anotimpul inocenței!

Să fiu sinceră,

Visul meu
este precum un curcubeu
cuminte
se arcuiește luând viața

Iubește-mă,așa cum sunt,
nu-mi cere să mă schimb,
nu mă pot schimba
chiar de-aș vrea...

Mă las purtată de focuri
în care visele multiple
dornice de evadări
din fel și fel de încuietori

Plouă necontenit
chiar daca-mi simt sufletul
în primăvară
ploaia îmi conferă melancolia ei.

Când cerul
se umple cu șoapte
vino-ncet și mă atinge
cu-o mângâiere

Uneori
avem nevoie sa ne pierdem
fugind, lăsând totul baltă,
undeva departe...

Sunt eu
femeia fără anotimp
un grăunte de nisip
din vara care trece,