În lină legănare se-nalță-o adiere,
vine peste dealuri,văi,câmpii
și-alunecă spre mine cu alintata-i
miresmă de iarbă,flori și vise...
Îmi flutură prin plete și mă cuprinde
blând,hoțește...și-mi sădește-n suflet
un...nu prea blând fior șoptindu-mi
ștrengărește:
Ah,de aș putea iubito să te cuprind
mai blând,dar doru-mi e așa de aprig,
încât nu pot să jur,că iubirea mea,
nu te-ar putea durea...să zicem.
Adiere dulce și senină
îndulcește-ți răsuflarea spulberată
de valuri,vânturi și-ncearcă,dacă poți,
în amurg de seară,să revii.
În marile oraşe este mult mai cald decât în împrejurimi. Motivul este simplu: clădirile sunt încălzite de Soare, iar noaptea acestea degajă căldura acumulată în aer.
Citate şi Maxime:
Ieri nu este decât un mâine despuiat de mister şi speranţă, terfelit de istorie. Valeriu Butulescu
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Detalii poezie:
Distribuie pe: