Pelerinaj nocturn

joi, 27 octombrie 2022

La poarta inimii bat vise
cu netrăitele iubiri
din vremuri vechi si cad aprinse
-în ochii plânși- de amintiri.

Măsoară ceasul nopții clipa
cu lungi și vechi melancolii,
tristețea-și-flutură aripa
pe cerul crudei agonii.

Și-n zarea lui îndepărtată
se-avântă sufletul trezit,
pândit de umbra-ntunecată
a unui rece asfințit.

Și-a prins tovarășa de mână:
-Hai inimă, tresaltă, scoală,
să plângem iarăși împreună,
acum e clipa ideală.

M-a deșteptat fiorul vieții
adus de proaspătul miraj;
până la ceasul dimineții,
să mergem în pelerinaj!

De pe mormântul clipei stinse
să rupem albe flori de crini,
căci, la plânsori odată plânse,
se dau priviri de ochi senini.

Și când ne-o prinde dimineața,
visând, să-i spunem cu curaj
că ne-a fost tare dragă viața
și suntem în pelerinaj…

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.