Eu scriu pe fiecare răsuflare
glasurile celor trei inimi ale mele
trăinde toate pentru tine
desprinse ca doruri desperecheate
în căutarea pieptului tău.
Le înghite un vortex muzical
și le pedepsește resemnarea -
cea care palpită cu aripi albe
prin imposibilul lipsei de tine.
Se salvează singure
zi și noapte
cu ecoul calm al pașilor tăi
cu veselia numelui tău
când le scriu pe fiecare răsuflare
cu fiecare bătaie a inimilor mele.
Câtă vrajă în sânul acestei negăsiri!
Și câtă suferință!...
Se presupune că speranţa de viaţă a bărbaţilor în anul 400 î.e.n. era de 37 de ani, iar a femeilor de numai 27 de ani. Foarte puţin faţă de zilele noastre!
Citate şi Maxime:
Incertitudinea este doar un alt nume dat liberului arbitru. Ioan Gyuri Pascu
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: