Pariez cu veșnicia scăpărărilor din aștri
Și cu-ntregul cer din ochii verzi ai zeilor albaștri,
Că nu știi ce-a fost în apa dulce a cernelei mele,
De a născocit izvorul din lumina unei stele,
Că nu știi care-i icoana ce a plâns în lemn tămâie,
Ca troița din răscruce să viseze noaptea grâie,
Iar seninul care umple cobilița dimineții
Să reverse răsăritu-n limpezimile găleții.
Vei afla doar dacă ochii de tâlhar la drumul mare
Iscodi-vor răscolirea clocotirilor din zare,
Unde-or flutura balade, printre ramuri, zburătorii,
Ce m-au nins cu primăvara din vremelnicia florii.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: