Să cobor? Să urc? Am de ales?
Mă fulgeră un gând
mai greu de înțeles:
n-am să cobor urcând
pe-a lumii naltă culme
să-mi făuresc un nume
prin care să mă vând.
Dar, n-aș spune că-s modest
cât să mă simt smerit,
că-n mine simt un rest
de fante ruginit.
Deci, am ales să cobor,
către tina din drum,
așteptând să mor
de moartea din antum.
Ca să renasc apoi,
mai viu decât oricând,
cel mai viu altoi
ce suie, coborând!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: