Omul de zăpadă
...
A nins pentru prima dată
Peste lumea-ntunecată
Și-a murdărit-o cu zăpadă.
Cât de ciudat e să se vadă
Mizeria, de alb pătată!
...
Câte un om de zăpadă,
vom face poate în ogradă,
Cu ochi negri de cărbune
Și apoi îi vom mai pune,
Un morcov în loc de nas,
O oală cu rol de cască
Și-n loc de gură-i punem mască!
...
Așa-l vom face, ”pas cu pas”!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: