OMAGIUL

marți, 15 septembrie 2015

( în memoria domnului Corneliu Vadim TUDOR)

Ar trebui să ne oprim din scris

Ar trebui să ne oprim din scris
Planeta plânge sfârtecată,
Tu pentru noi ai fost aici trimis
Dar ai plecat spre altădată.

Mai plânge piatra pe un fir de râu
Şi fagii plâng peste destine,
Şi moartea vine ca un negru brâu
Prin cetini de iubiri creştine...

Ar trebui să ne îngropăm şi noi
Să-l ridicăm din cele duse,
Să ştergem patimi multe şi nevoi
Când duhul negru ni-l răpuse.

Tu cheamă-l, Doamne, lângă tine
Şi zilnic să-i oferi câte-o cafea,
Neamul românesc printre suspine
Te roagă să-l primeşti în slava ta!

Şi peste noi mai vine o înserare
E oare ceasul vieţii cel mai greu?
Iar tâmpla mea ascunsă-n floare
Aprinde lumânări din trupul meu...

Şi mă aşez la ceasul despărţirii
Pe lutul primitor şi răscolit
Şi Ziua Crucii–n centrul nemuririi
Destinul tău pe cer l-a primenit...

O vorbă îţi mai spun acum, părinte,
Să-ţi ungă rana vieţii cu balsam:
În loc de grâu, noi aşezăm cuvinte
Să-ţi facem o colivă... pentru neam.

Şi peste noi mai vine o înserare
E ,totuşi, ceasul vieţii cel mai greu,
Iar tâmpla mea ascunsă-n floare
Ţi-aprinde lumânări din trupul meu...

14.09.2015

---

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

---

Comentarii:

---

---

---

---

---

---

---

---

Înapoi