ROLEA NICOLAE - creaţii proprii

Motto:
De sădești în curtea sorții
Un lăstar de liliac
Geniul ne-nțeles al morții

Râde nufărul gândirii
Și iar zburdă prin grădină
Cum zburdă după înghețuri
Hoardele de brebenei,

Despletind fuioare din lună

– Ariadne în recluziune –

Printre crengile iubirii răzvrătirea se-nfioară
Purtată de vântul vremii care moțăie ușor,
În fântâna unui cuget haina nopții se coboară
Când vin ciutele sfioase să bea luna din izvor.

Se deschide iarăsi cerul, râuri calde de lumină
Strecurate printre gânduri se coboară spre apus,
Îngerii din aripi albe cheamă liniștea divină
Că-n Ajunul nopții sfinte se va naște iar Iisus.

Motto:
Pot să am grijă de stele,
Nu de ochii dragei mele!

S-a pornit în suflet vântul peste frunzele durerii,
Eu, în pântecul odăii, m-am pitit de iarna grea
Și din strachina ciobită iau cu lingura tăcerii
Ciorba plină de tristeţe din singurătatea mea.

Cine, Doamne, cine-s eu?
Nu mă recunosc de-acuma,
Dintr-un ochi deschis mereu
Peste mine vine bruma.

În mine ca-ntr-o gară dorinţele se-mbină,
Ca o răchită, toamna, eu mă trezesc plângând.
Din suflet se despică fântâna de lumină
Şi-nfrigurată cade pe iarba unui gând.

(Prezenta poezie este răspunsul la postarea "Mi-a citit măicuța cartea"...)

Azi, a sosit răvaşul, măicuţa mea duioasă,
Si lacrimi de-ntristare din ochii mei răsar