ROLEA NICOLAE - creaţii proprii

Mi-a citit măicuţa cartea
Şi mi-a zis cu glasul bun:
Despre ce scrii tu aicea...
Nu ştiu, maică, ce să spun.

pentru Distinsa noastra prietenă : GERRA

** cu ocazia zilei de nume****

O gaiţă cam ciudată prin mine croncănea
Şi deschidea penajul smolit de ură grea
Şi-n abisala-i sferă, c-o gușă de lirism
Mă cununa cu forţa c-un trist ezoterism.

Lăstarul vremii ţipă sub sabia luminii,
Geru-şi rupe şira pe sârmă la uscat,
Forcepsul extrage din pântecul genunii
Un lac de întuneric cu gust de cer sărat.

Să te scoli de dimineaţă, zicea mama către mine,
La găini să dai grăunţe și la porc să dai lături;
Somnoros când vezi că vine Soarele peste coline
C-un boţ cald de mămăligă de Azor să mi te-nduri!

Poezie dedicată Distinsei mele Prietene Gerra

Mi-e dor de cineva ca tine
Şi iar aştept şi iar te vreau;
Degeaba am o stea întreagă
Pe-o bancă singur dacă stau.

Nu mai eşti o floare cum ai fost odată?
Nu mai porţi pe spate părul despletit?
Dar la mine-n suflet văd că pui să bată
Dorul tău năstruşnic, gata-ntinerit.

Somnoroasă noaptea vine peste ramuri de durere,
Pe când vântul suflă rece prin izvoare de tăceri,
Eu prin liniştea furtunii iau din slove mirt şi miere
Să-mi adăp bătrânul suflet sub umbrela de poveri.

Iau Moartea în râs

În răsfăţ flutură viaţa şi-n elan fără măsură
A înflorit din mucegaiuri într-un galben auriu.