ROLEA NICOLAE - creaţii proprii

Simt elanul cum se frânge
Ca un băţ uscat de tisă
Şi prin mine o lupoaică
Stă cu gura larg deschisă...

Valul de lumină, ziua-ncet îşi lasă
Sărutând tomnatec maluri care tac,
Jos, pe lunca verde, în vals de mireasă,
Lebedele albe lin plutesc pe lac.

Ce-aş putea să zic? După ani treizeci
Pustiu mă trezesc ca un munte gol,
Înfloresc pe mine fagurii de vise
Şi-amintiri suave se rotesc în stol.

din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''

Sunt amărât, şi trist, şi abătut
Şi toate mi se par străine...

dedic aceaste versuri Distinsei mele prietene, Adinuţa.


Sfioasă

dedic această poezie Distinsei mele prietene, Adinuţa.


Iau timpul în mână…

E miezul argintiu al zilei şi uşor
Se întinde arşiţa deplină,
Şi muguri cresc şi frunze dor
Şi balta-i seacă de lumină.

E noaptea nunţii mele

E noaptea nunţii mele
Şi-s numai stele-n fagi

Vinovată de iubire

Te-am găsit în toate fără niciun viciu,
Te-am cules din floare zilnic şi vioi,

Habemus Guvernus

Precum vedem în ţară, acum, este verdeaţă
Şi totul pare sigur "şi bine-o ducem toţi"