dedic aceaste versuri Distinsei mele prietene, Adinuţa.
Sfioasă
Motto:
Te rog, iartă-mă, Parinte...
C-am fost tânar fară minte!
****************************
Genunea naşte îngeri şi îngerii-n genune
Se-ntorc prin paradisuri spre liniştitul Rai
Şi litera tresare şi se ascunde-n nume
Cum stă ascuns în floare pistilul lunii Mai.
De-a baba- oarbă vine şi rece mă provoacă
Tăcerea definită de palidul răspuns.
Acum suspină gerul cu iz de promoroacă
Şi ţurţurii scot limba din streaşina de sus.
Îşi pune gluga albă la marea-i pelerină
Un vârf răzleţ de munte cu nasul îngheţat,
Pe câmpuri se ridică-n picior de balerină
Un plop chelit de patimi cu visul tremurat.
La o căsuţă joasă cu geamuri mici de lună
Se răscoleşte vântul şi fumul sus pe horn,
Prin colţurile casei puterile-şi adună
Şi cântă melancolic un greieraş din corn.
Cu furca-n brâu înfiptă o tânără trecută
Se tot gândeşte tristă la vremea care fu,
Mai ieri, la fântânică, de mine a fost cerută
Şi-n tremur feciorelnic a zis sfioasă: NU!
În sufletul de gânduri lumina meditează
Şi valuri de tăcere din pieptul ei răzbat
Şi clipa înfloreşte, fermecător visează,
Când paşii mei îi simte alunecând prin sat.
Singurătatea vieţii i-a sfârtecat destinul
Şi sufletu-i se duce spre nufărul uscat,
Doar balamaua porţii îi mai opreşte chinul
Când scârţie împinsă de vântul rău, turbat.
Când vara, pe sfârşite, se tânguia uşoară
Am revenit la vatră, trecând pe strada sa.
Ea n-a ieşit din casă la fel ca-ntâia oară,
Dar lăcrima perdeaua zicând sfioasă: DA !
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Şi ţurţurii scot limba din streaşina de sus...:) Rolea , m-ai dat gata cu aceasta figura de stil! Nu mai spun de imaginile create in care se amesteca gingasia cu tristetea , cu zbuciumul si regretul. Un greieras canta melancolic din corn, tanara ''trecuta'' este trsta iar afara urla vantul .
Consider drept cea mai puternica imagine aceasta:
Doar balamaua porţii îi mai opreşte chinul
Când scârţie împinsă de vântul rău, turbat.
Este o imagine cu element auditiv , chiar aud scartaitul portii...Dar vad si deznadejdea, singuratatea din viata tinerei ''trecute''...O viata irosita ! Ce imagine putea sa descrie mai bine aceasta dezolare decat o poarta batuta de vant ?
Plina de regrete , de o constientizare tardiva a unei greseli impusa de sfiala, ar vrea sa zica" Da "...insa aceeasi sfiala o retine. O vad privind dupa perdea , ascunsa, si martora durerii plange ,preluand asupra ei responsabilitatea unui accept...Frumos descrisa toata aceasta framantare, titlul surprinde esenta poeziei...
Dar , Rolea , de ce imi este mie dedicata ? :)))...Cine sunt eu in acest ...peisaj ?Stiu! Perdeaua care isi asuma responsabilitatea de a indrepta lucrurile :)))
Cu drag.
Adina Speranta luni, 14 decembrie 2015
Multumesc pentru vizita si pentru lectura.
Multumesc dragul meu prieten Andrei. Aprecierea ta ma onoreaza si-ti multumesc cu toata sinceritate.
Stima ,
ROLEA NICOLAE (autor) sâmbătă, 12 decembrie 2015
De exceptie aceste versuri, ceea ce pentru poeziile tale reprezinta regula! Cat de frumos, cat de minunat ai spus:
"Îşi pune gluga albă la marea-i pelerină
Un vârf răzleţ de munte cu nasul îngheţat,
Pe câmpuri se ridică-n picior de balerină
Un plop chelit de patimi cu visul tremurat."
Esti mare, draga Nicule, esti mare de tot!
andreionthepoetry vineri, 11 decembrie 2015
Îmi place cum versul curge lin...e frumoasă.
rock vineri, 11 decembrie 2015
Foarte frumoase versuri! Aș spune că sunt foarte apropiate de stilul lui Coșbuc! Felicitări!
Nelu Preda vineri, 11 decembrie 2015
E frumoasă ! Mi-ai răvășit niște amintiri din adolescență...
adina.e vineri, 11 decembrie 2015
Foarte frumoasă dedicație !
vladimir. vineri, 11 decembrie 2015
Frumoasă ! Se simte dorul..
violeta_m vineri, 11 decembrie 2015
Mesajul foarte frumos ! Scris impecabil ! Felicitări !
LoreDana vineri, 11 decembrie 2015
Minunată poezie...minunată nostalgie!
Felicitări!
Mi-a plăcut mult!
Ina M. vineri, 11 decembrie 2015
Plină de dor...și melancolie...
casy vineri, 11 decembrie 2015
Frumoasă dedicație!:)
O dimineață frumoasă!
AlbAtros vineri, 11 decembrie 2015
Fulgerul caută cel mai scurt drum spre pământ, de aceea de cele mai multe ori loveşte copacii înalţi sau clădirile. Tocmai din acest motiv, clădirile au paratrăsnete pentru a atrage descărcările electrice şi a conduce curentul spre pământ.
Citate şi Maxime:
Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber. Gabriel Liiceanu
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Detalii poezie:
Distribuie pe: