Șoaptele răsăritului

vineri, 20 iunie 2025

Sub cerul palid, în noapte târzie,
Memoria dansează în valsul ei lin,
Durerea se stinge în raze de magie,
Și frica se pierde în visul divin.

Regăsirea dulce e ca o șoaptă,
Ce-adie ușor prin al inimii plin,
În adânc de dor, rădăcina ei moartă,
Se înalță iar spre un nou destin.

Pe aripi de vânt, se-aud vechi chemări,
Ce sfâșie tăceri și zori de primăvară,
Iar sufletul-ntre doruri și visări,
Își caută a iubirii dulce comoară.

Din adâncuri blânde răsare o lumină,
Ce-mbrățișează dorul, alină durerea,
Și-n piept răsună iar, dulce regăsire,
Sub cerul ce-ntinde o veșnică speranță.

În zumzetul lin al unei zile calde,
Frica se stinge, ca roua pe floare,
Iar rădăcinile uitate-n taină,
Își scutură veșmântul de uitare.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.