Sunt oameni ce-și caută-n stele chipuri de iubire
Sunt doruri mute care ating emoții în trăire
Fiecare suspin se-mpletește cu al luminii joc,
Și inima se întinde peste un gram de noroc.
Noaptea se arcuiește într-un albastru infinit,
Și luna mângâie sufletele celor ce au iubit.
Se-ntâlnesc priviri în cercuri de lumină rară,
Și dorul se scurge din suflet ca o taină amară.
Aștrii le cântă glasuri de argint și de mister,
Și trupurile se leagănă ca valuri pe un cer.
Fiecare atingere se transformă în lumină,
Și tot ce-a fost pierdut renaște în noaptea divină.
Oamenii își scriu iubirea pe oglinda de fum,
Și visele se pierd încet pe un lung și tainic drum.
Sub cerul plin de stele, tainic se aprinde dor,
Și inima se-ntoarce la un vechi și etern izvor.
Luna îi privește blândă cu un zâmbet de argint,
Și nopțile se-mbracă-ntr-un veșmânt alb și sfânt.
Se-mbină dorul cu iubirea ca o ploaie de stele,
Și tot ce e în senin se ridică lin peste ele.
Oamenii caută în stele răspunsuri și chemare,
Dar dragostea le arată drumul spre aceeași zare.
Sub bolta eternă gândurile-s doar o nălucire,
Căci tot ce caută-n univers se află-n iubire.
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: