Oameni găunoși – II - T.S. Eliot

Ochii pe care nu-ndrăznesc a-i întâlni-n vise
În împărăția de vis a morții
Aceia n-apar nicicând:
Acolo, ochii sunt
Lumina soarelui pe-o coloană frântă
Acolo-i un copac în legănare pesemne
Și vocile sunt
În al vântului cânt
Mai distante și mai solemne
Decât o stea care nu mai cuvântă.

Aș vrea să nu fiu mai aproape
În împărăția de vis a morții
Aș vrea de asemenea să port ca pe
Niște travestiri deliberate
Pielea de corb, strai de guzgan, prăjini încrucișate
Pe-un câmp
Fiind cum este vântul poate
Nu mai aproape –

Nu acea-ntâlnire pe vecie
În crepusculara-mpărăție


Traducere Ion Caraion

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: T.S. Eliot



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.