Autor:Aurora Cristea
Adăugat de: roryta
sâmbătă, 21 iunie 2025
Pe marginea tăcerii m-am oprit, Cu simțuri vechi ce-n timp au împietrit, Răni adânci, crescute în tăcere, Le-am strâns sub pleoape, ca o mângâiere. Am învățat din umbre învățătura Că viața nu se curmă cu măsura, Ci cu un dor ce urlă-n renunțare Și cu tăceri ce strigă vindecare. M-am rătăcit, dar pașii mei, de sine, M-au dus pe drumul vechii rădăcine, Pe drumul greu, cu pas de-ncercare, Am regăsit în mine alinare. Acum zidesc cu palmele lumină Și-nvăț s-ascult ce-n mine se închină. Căci să te simți din nou cu-adevărat E drumul cel mai tainic și curat.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Presiunea aerului pe vârfurile munţilor înalţi este mai mică, drept urmare oxigenul din aer este absorbit în sânge mult mai greu. Deci şi respiratul în acea zonă este mai dificil pentru noi.
Orice fiinţă este un imn distrus. Emil Cioran
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: