Nu mă tem
...
Nu mă vreau în vreun muzeu
Deja de-acum, e prea devreme,
Nu sunt poet dar scriu poeme
Vibrând ca harfa lui Orfeu!
...
Nu mă tem, de ce m-aș teme
Că-s perimat, că sunt caduc?
Eu am ales să urc, deci urc
Prin foc, prin gheață, prin extreme!
...
Privesc în față. Habar n-am
Ce va fi, ce mă așteaptă,
Nu mi-a dat destinul hartă,
Dacă puteam zbura, zburam.
Și nu mă tem, ci doar exclam:
Dumnezeul meu, mă iartă!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: