Nu aici, nu acum
...
Aș vrea să scriu ceva vesel dar nu mai știu
Ce să scriu.
Veselia a plecat din gândurile mele
S-o fi dus acasă la ea, printre stele,
Și-n locul ei văd pustiu.
...
Aș vrea să scriu ceva vesel, dar trist
Constat doar atât: Că exist.
Atât și nimic mai mult
Și cerul e mut, tot mai mut,
Dacă tot m-am născut
Aș fi vrut să-l ascult
Poate-ntr-un foșnet de vânt,
Poate-ntr-o rugă de sfânt,
Poate-ntr-o doină de dor,
Sau într-un pom roditor,
Ori într-un deal cocoșat,
De păduri încărcat!
...
Dar mai degrabă aș crede
Că cerul mă vede,
Și-mi vorbește tăcut,
Dar eu nu-l ascult
Pentru că sunt cerului surd, și n-aud
Vorba lui bună
În limba română!
...
Aș vrea ceva vesel să scriu,
Un poem doar, antum
Dar am uitat, nu mai știu
Și oricum, nu aici, nu acum!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: